Mădălina-Elena Trofin

Lucrarea are ca subiect principal dorința personală de contact real. Într-un moment al copilăriei, majoritatea oamenilor la care țineam au părăsit teritoriul țării. Suntem în 2 bucăți diferite de lume și întâlnirile au loc rar. Obișnuiesc să denumesc această distanță spunând doar că a intervenit “viața” – un fel de a spune că am crescut și că fiecare a mers pe drumul lui. Fiind atât de multă distanță între noi ca oameni, comunicarea se întâmplă doar online, iar chiar și în momentul în care ne aflăm pe teritoriul aceleiași țări, întâlnirea tot nu este garantată, deoarece fiecare și-a creat o viață independentă și activă.

În casă visezi, dar când deschizi ușa către lumea reală, îți dai seama exact de ceea ce se întâmplă, îți conștientizezi trecerea timpului și existența.

The main subject of the work is the personal desire for real contact. At some point in my childhood, most of the people I cared about left the country. We are in 2 different parts of the world and meetings are rare. I tend to name this distance by just saying that “life” intervened – a way of saying that we grew up and that everyone went their own way. With so much distance between us, as people, communication only happens online, and even when we live in the territory of the same country, in-person meetings are still not guaranteed, because everyone has built up an independent and active life for themselves.

At home you dream, but when you open the door to step out into the real world, you realize exactly what is happening, you become aware of the passage of time and of your existence.